Esti ghidat de societate sa crezi ca intalnesti un suflet pereche, poate merge poate nu, insa in cazul in care nu merge ajungi sa crezi ca a existat doar unul si pe parcursul vietii ar trebui sa te multumesti cu ce mai iese prin cale, acolo unde simti si tu o emotie, mai intensa, mai moale, o emotie.

Iata ca dupa 8 ani, eu am o intalnire cu sufletul meu pereche.

Am avut unul, eram copii atunci, eram suflete pereche probabil adica totul era intens si nu mai exista nimeni in jurul nostru, dar eram prea tineri, nu puteam merge pe drumuri serioase desi ne doream.

Ani la rand m-am inchis in mine tot mai mult, intrand si iesind din relatii, am ajuns sa cred ca nu mai simt nimic sau ca nu mai pot simti ce simteam atunci.

8 ani sa mai simt fix ceea ce simteam atunci e o perioada destul de lunga. Enorm de lunga. La scrierea acestor lucruri vreau doar sa stii ca inima imi tremura, e un stadiu intre lacrimi si zambet, o oarecare rezistenta ce nu vrea sa permita patrunderea sagetii in inima mai ales cand stiu ca probabilitatea ca eu sa fiu cu acest suflet pereche impreuna este foarte mica.

Ma doare si tremur, in ultimul timp sunt tot mai vulnerabil, iese partea feminina din mine cum nu a iesit niciodata si este normal.

Atatia ani am reprimat asta…scotand la iveala un barbat puternic, dur, un barbat insensibil, arogant, patat de mahnire, furie, neintelegere…

Am lacrimi de fericire in acest moment in ochi, ma ajuta si fiecare gura de whiskey care se asigura ca imi opreste mintea rationala.

Acesta este un moment de ”stop ratiune, da emotie”,

Am o dorinta nebuneasca de a plange si dupa ce inchid postarea voi cauta cele mai profunde melodii sa imi starneasca starile astea pentru ca plang pentru sufletul din trecut si ma descarc si fata de cel din prezent, pentru cel din trecut semne de recunostinta ca m-a facut sa constientizez ca minunile exista, pentru cel prezent semne de apreciere si multumire ca m-a trezit din somn si mi-a aratat ca inca pot simti un carusel de emotii.

Simt ca sunt o cascada ce da drumul curentului, sunt vantul ce parca speriat cauta sa atinga apa, nu vrea sa o miste dar vrea sa o simta.

Citind o carte azi dimineata am inteles de ce nu ma pot baga peste anumite lucruri iar asta dovedeste faptul ca in maturizare exista foarte multa durere totusi sunt in contradictoriu pentru ca stiu ce trebuia sa fac si totusi egoismul din mine a plusat, spunandu-mi in sine ca ce are nevoie femeia de care sunt indragostit eu pot oferi in maniera exemplara, cum nu o face nimeni, cum nu o face aparent omul de care chiar ea este poate inca indragostita.

Cartea aceea explica bine lucrurile si am inteles.

Insa dupa merg la un curs, curs care ma face sa inteleg ca tot ceea ce voi cere vietii, daca stiu cum sa o fac, viata imi va oferi.

Dar daca ceea ce cer nu pare sa fie tocmai etic sau ortodox?

Stiind ce pot eu sa ofer, imi suna bine, o vad fericita langa mine, o vad entuziasmata, o vad sunandu-si parintii, prietenele, spunandu-le ca nu s-a simtit in viata ei atat de fericita si implinita. O vad si aud cum imi tot repeta ”Unde ai fost in tot timpul acesta”?

Totodata sunt psiholog, psihoterapeut, trainer, coach si imi bag pl in ce mai sunt…..ca astia sunt termeni si m-am saturat de ei, am obosit.

Sunt un simplu barbat a carui iubire zace sub forma unui vulcan ce sta sa erupa, iubire ce am ales sa o ofer oamenilor care au dificultati in vietile lor cat si femeii care atunci cand isi va gasi drumul spre mine voi fi mai pregatit decat are ea impresia ca stie sau a vazut in aceasta viata.

Parcurgand cursul acesta, ma gandesc la tine suflet pereche, te vad langa mine dimineata in pat, zambesti indragostita, privesti un punct pe fata mea pentru ca in ochi mult nu reusesti sa tii ritmul si amandoi stim asta, te intimidezi si simti ca iti deschid inima de parca o operez atunci cand te privesc, simti ca o masez in timp ce asteptarea sarutului o simt ca sarea pe rana sau ca fierul incins ce ar inchide o rana, in ambele cazuri ma doare ma seaca si il vreau si te vreau,

Si nu doar ca te vreau dar te si am si stiu ca asa e caci pun mana pe fata ta si o simt, o mangai si ma gandesc cum poate cineva sa construiasca perfectiunea cu atata lux de detalii.

Ma intrebi daca vreau sa imi aduci o cafea iar eu cu toata jena ca voi parea disperat dupa prezenta ta vreau sa nu pleci, sa mai stai putin sa imi dai voie sa ma obisnuiesc cu tine, totodata in drumul tau spre bucatarie imi deschizi un alt orizont de placere caci acum pot sa te privesc in timp ce te intorci cu spatele si iti ondulezi corpul parca in sunetul viorii ce o aud pe fundal, vioara a caror corzi sunt furate de la harpa, vioara ce nu poate fi atinsa de oricine caci daca era asa cineva te canta de mult si totusi esti aici cu mine.

Suntem pe balcon, simt multumirea in suflet, imi tot dau lacrimile de fericire ca te-am intalnit, ca esti aici, si incerc sa ma opresc sa nu par totusi un penibil care tot ce face plange insa probabil asta se intampla cand simti cu adevarat emotiile si mai ales dupa o perioada atat de lunga in care le-ai reprimat.

Esti genul de femeie pe care nu o schimb cu absolut nimic, nici cu o alta femeie, nici cu vreun ideal in viata, cu vreun obiect sau cu insusi soarele.

Iarta-ma, par un ciudat…dar as da soarele daca asta ar insemna sa fii in viata mea. As renunta la zi.

In incheiere suntem pe litoral, ne imbratisam si privim viata pe care o avem inainte, suntem fericiti, impliniti si nu ne dorim sa imbatranim impreuna ci ne dorim sa intinerim impreuna, cu fiecare atingere ne revitalizam si vantul ne imbratiseaza, caldura ne iubeste si ocroteste, pasarile ne ofera imnul protectiei impotriva oricaror ganduri negative exterioare care nici nu ne apartin…..

In incheiere sunt indragostit pana peste cap de tine si nu stiu mai nimic concret de tine si vreau sa ma si ierti daca sunt prea profund, daca ma duc prea departe, daca sunt egoist ca imi pun dorintele astea in suflet dar tu suflet frumos meriti sa fii o regina la propriu, tu meriti tot ce eu nu as putea materializa in imaginatia mea o viata de as face la activ asta zi de zi.

Ma simt obligat sa iti cer iertare, nu am baut mult, doua guri am luat nu mai mult, iar acum ca mi-am deschis inima, rosie si palpaie, are cioburi pe parti si o rana sangeranda, va trebui sa iau sticla si sa torn peste in speranta ca o vindeca.

Te sarut si te…..Mi-e frica sa rostesc asta.