• Mai alfa de atat nu se poate!

Draga noiembrie,

Ne-a fost furata viata in acest an, in 2020,

Toata sarada sustinuta in media ma face sa ma intristez evident,

Ma doare sa vad oameni care pica, oameni doborati, vise frante, familii lasate fara mancare, fara acoperis, ma doare sa citesc persoane care au lucrat din greu sa construiasca ceva, plecand de la spatii incredibil de mici, spatii in care nu ai putea sa te rotesti ca poate dai ceva pe jos, au strans din greu, au sarbatorit fiecare mic succes devenit ulterior progres, avand in minte si inima ”the big picture”!

Iar cei ce au ajuns sa aiba acest vis in maini, le-a fost smuls acum, truda muncii depusa in zeci de ani.

Catre toti acesti oameni simt o mare durere in suflet, durere pana la lacrimi, lacrimi de empatie si intelegere, lacrimi de regrete ca traim ceea ce traim si totodata suntem prinsi intr-un ciclu ce pare fara de scapare.

Citesc mult pe dezvoltare personala, mentionez cu ocazia asta 2 carti superbe, arta de eliberare prin termenul de ”let go” si arta nepasarii, ce presupune ca nu te mai consumi cu orice detaliu,

Insa acestea nu sunt detalii…acestea sunt intamplari tragice,

intamplari in fata carora ceilalti oameni ar fi trebuit sa reactioneze in a-si ajuta semenii si da, prin revolta, razboi, orice.

Insa adevarata dezvoltare personala in cazul meu aici de fata nu inseamna sa neg ce se intampla in lume, nu inseamna sa devin indiferent sau sa ma izolez crezand ca asa dispare problema, facand abstractie de ea parca privind printr-o esarfa uzata de prea mult timp, aproape urat mirositoare ce parca mi se degradeaza direct pe ochi in slaba ei tentativa de a-mi incetosa privirea sau de a-mi stalci simturile…

Nu! Dezvoltarea personala spre care ma indrept astazi imi propune sa inteleg ce simt, sa inteleg durerea, sa ii permit sa ma copleseasca si sa ma cosume pentru ce e…

Pentru ca merit acest lucru? Cu siguranta nu.

Pentru ca sunt om si ma doare cand imi vad semenii indureati?

Cu siguranta ca da.

Pe Valurile Alfa am vrut sa plutesc,

Pe Valurile Alfa am vrut sa ma duc, sa nu mai privesc inapoi, sa cresc, sa fiu ce sunt si ce nu sunt, sa devin ce doresc si ce imi este frica, ca as putea fi,

Pe Valurile Alfa ma plimb la un pahar de vin, pe o piesa lenta cand inima imi tremura dupa iubirea ce am tinut in spate avand chipul cel mai frumos, fericirea ce avea gust de miere la intrebarea unui mentor, fericire a carei chip mi-a aparut pe loc la sesizarea durerii din suflet, fericire a carui gust am fost rugat sa il schimb si nu am reusit, caci fericirea mea cu gust de miere nu putea fi transformata in scortisoara cu atingeri de lamaie, fericirea mea e mai dulce de atat, fericirea mea nu poate fi modelata dupa placul altora, fericire asupra carei am varsat lacrimi de durere justificata dar si confuza, lacrimi infantile in urma unor regrete ce nu au avut nici macar sens caci regretam lucruri neintelese, un fitness emotional in suflet, fitness unde avem cu totii nevoie de un personal trainer si antrenorul ar putea fi chiar partenera iar eu ii negam prezenta…

Pe Valurile Alfa mi-au rostit buzele cand m-am trezit transpirat in urma aceluiasi cosmar repetat nopti la rand, Pe Valurile Alfa si un cufar de dureri,

Pe Valurile Alfa m-am simtit cand am reusit sa realizez un lucru mai maret decar piramidele din Egipt…maret pentru mine sigur ca da, probabil nu pentru toata lumea…Insa Pe Valurile Alfa eram cand am inteles ca la baza naturii omenesti, a iubirii si dragostei profunde sta deschiderea spre vulnerabilitate si nu doar atat, ba chiar expunerea acestora in maniera curajoasa indiferent de perceptia celorlalti.

Pe Valurile Alfa este despre oameni, pentru oameni,

Pe Valurile Alfa sunt oamenii….Sunt emotia, iubirea, durerea, cresterea, contributia, insemnatatea, siguranta, recunostinta, ultima privire, ultima imbratisare, primul sarut, primul adio, primele lacrimi in bratele persoanei iubite, prima noapte langa semineu, prima seara cu bradul din sufragerie in campul vizual cu o melodie pe fundal ce zumzaie intr-un patefon mai vechi decat tu si ingerul de langa tine, poate mai vechi si decat ingerii ce v-au dat viata,

Pe Valurile Alfa eram cand am inteles ca viata are insemnatate, ca iubirea este singurul lucru ce conteaza concret, ca ea ne da trezirea dimineata si tot ea ne culca seara, ea ne tine concentrati, ea ne tine informati, ea ne tine sangele in miscare,

Oamenii trebuie sa isi gaseasca drumul inapoi spre empatie si iubire,

Pentru o viata de lunga durata, o viata fericita si lipsita de depresii sau boli,

Un barbat ma intreaba: ”Merita sa risc, sa cred din nou in iubire si sa platesc cu un infinit de durere in cazul in care gresesc inca odata?”

Am zis ca ar fi frumos daca nu ai mai gresi in primul rand,

In al doilea, ”Merita sa traiesti o viata lipsita de insemnatate, unde zilnic pretindem ca nu ne este in natura sa cautam apropiere? Simpla imbratisare da de gol esenta umanitatii si anume ca in urma unei imbratisari de 5 secunde apropo deja se emana subtanste chimice in corp, substante ce ne fac brusc fericiti, relaxati, iubitori… si atunci te intreb, merita sa iubesti? Oricare ar fi pretul”.